Atena
Atena
Posted in Jurnal
Un bilet de avion către o țară locuită de mii de ani, un rucsac și o pereche de teniși a fost tot ce aveam nevoie pentru a descoperii frumusețile Atenei. Era început de aprilie, vremea din ultimele zile mă trimitea cu gândul la o primăvară întârziată, rătăcită prin locuri cu oameni mai veseli.

 


 

Ce-i drept… în ultima perioadă, oamenii m-au făcut să mă ancorez în tot felul de gânduri monotone și într-un soi de stare leneșă, de aici și dorința mea atât de mare de a evada din cotidian.

Încă dinainte să aterizez se zăreau munții și vegetația stâncoasă caracteristică Greciei. Prin micuțul geam de avion razele soarelui îmi zâmbeau prietenos… ”Ce vacanță voi avea…”

După un drum de 40 de minute cu metroul terestru și subteran am ajuns în Monastiraki, zona unde eram cazată. Priveliștea de la balcon mă bucura, ideea de mahala grecească avea acum o imagine în mintea mea. Zumzetul scuterelor și parfumul puternic de leandru mă chemau insistent la o plimbare.

Pe străduțele înguste cafenele și buticuri răsăreau, fiecare colțișor avea rapsodia sa de culoare, muzica grecească se răspândea în surdină, iar eu ajunsesem să merg de 5 km purtată de efervescența locului.

Centrul, ca un labirint se lăsa cu greu descoperit, ușor indusă în eroare de urcușuri și coborâșuri, zăresc Acropolele. Ca un gardian milenar care își păzește bogățiile și neamul, acropola care a găzduit și ocrotit de-a lungul timpului poporul grec emană o energie pe care nu o poți descrie în cuvinte.

Pietonala spre acropole era blocată, o melodie cântată la bouzouki, un instrument muzical tradițional grecesc, îmi sparge gândurile. Mă strecor ușor printre oamenii adunați să îl vadă și pe stradă se ținea un adevărat spectacol. Pe o mică pancartă cu scris mare vizitatorii acropolelor erau invitați la o reprezentație de tradiție și cultură.

”DACĂ EU CÂNT, VOI DANSAȚI” era mesajul băiatului, iar lângă el se adunaseră alți 7, dansau. Atmosfera din jurul lor era desprinsă dintr-un spectacol.

Vacanța asta era un remediu pentru suflet!

După două ore petrecute vizitând acropola, am plecat cu o recunoștință aparte pentru greci și pentru felul în care își tratează istoria. Statuile vechi, acropolele, Teatrul lui Dionysos și Odeonul lui Herodes erau atent îngrijite și reconsolidate. Respectul grecilor pentru strămoșii lor se reflecta chiar și în cele mai mici detalii ale recondiționării.

Întregul oraș era precum o poveste de istorie, fiecare străduță avea ceva din vremurile apuse.

La un butic erau expuse multe monede și bijuterii, dau să intru când zăresc răsleț un set de agrafe pentru păr. Detaliile lor atent executate, forma și combinația dintre cele trei modele mă fac să le cumpăr pe loc. Înăuntru, o bătrână cu pielea ușor creolă, cu părul alb și cu un zâmbet pașnic mă întâmpină politicos.

”Draga mea, agrafelee… ei bine agrafele, eram cele mai de preț podoabe ale femeilor. Mă bucur că le-ai ales pentru că acum îți vei aminti mereu de Grecia. Agrafele erau considerate cele mai de preț bijuterii în Grecia antică, foarte rar întâlnite, numai grecoaicele stăpâne aveau părul împodobit cu ele.”

”Agrafele se numără printre accesoriile mele preferate. Sunt surprinsă să aflu că ele existau încă din acele vremuri îndepărtate.”

”Pe atunci ele erau din metal,lemn sau fildeș, iar mai apoi cele mai norocoase femei aveau agrafe decorate cu perle de la marinari, perle adevărate…”

”Mulțumesc, voi pleca de aici nu doar cu niște accesorii superbe, ci și cu o poveste și o amintire!”

Zâmbind, am privit-o ca pe un om drag și i-am furat o îmbrățișare, nu de rămas bun, ci de ne vom revedea…

În drumul meu spre hotel, am vizualizat mai multe tipuri de împletituri, ținute cu rochii lungi sau scurte, cu pantaloni sau cu jeans casual, ele erau detaliul care completa ținuta.

Coborând de pe dealul arcopolelor o mireasmă îmi atrage atenția. Multe restaurante frumos amenajate de o parte și de alta a străzii îmi făceau alegerea mai grea. Muzica m-a ajutat să mă  decid și am intrat într-un restaurant care mă trimitea cu gândul la mare. Acel restaurant era locul care urma să mă facă să iubesc grecii și pentru ospitalitatea lor.

În fața grătarului, maestrul bucătar dansa în timp ce pregătea mâncarea, ospătarul mă servește cu un păhărel de uzo și masa se anunță a fi un festin.

Mielul proaspăt pregătit are o frăgezime aparte, combinația de arome din mirodeniile folosite la marinarea lui îl fac să se topească în gură. Mirosul transmite rafinamentul cu care este pregătit, iar legumele care îl însoțesc sunt precum surorile mai mici, le simți savoarea discretă.

Printre ritmuri grecești, carne de miel și desert cu iaurt grecesc, îmi promit că o să mă reîntorc în Atena. Pornesc către hotel printre scutere și mandarini rodiți, imaginându-mă una dintre zeițele Greciei Antice.

Capitala Greciei este un tărâm al vechilor și noilor povești, o îmbinare discretă între modern și tradițional. Aș spune că există două tipuri de oameni în Atena; cei îndrăgostiți pe străzile ei și cei îndrăgostiți de străzile ei… Dar nu mă crede pe cuvânt, mergi și descoperă!

Cu dragoste,

E.

Nu există încă recenzii.

Lasă un răspuns

Apasă Enter pentru a căuta

Shopping Cart