Povesti și tradiții din Gorj

cultura societate traditii

Există un loc unde un obicei străvechi se desfășoară în fiecare an la dată de 24 decembrie,o serie de povesti si traditii gorjenesti în Ajunul Crăciunului. Obiceiul s-a transmis din generație în generație și constă în colindat prin satele comunei Padeș. Colindat în care pornesc copiii însoțiți de părinți, de bunici și de băieți care poartă măști. Aceștia se numesc mascați. Ei se maschează în costum de bărbat, dar și de femeie, purtând pe cap măști din piele de oaie, cu diferite ornamente. Mai nou, și-au împodobit aceste măști  cu coarne de la animalele pe care le-au sacrificat. Măștile simbolizează alungarea spiritelor rele, a tot ceea ce este rău în gospodăria oamenilor, dar și în sat.  

 

Măștile

Aceste măști care au povești în spate, vechi de zeci de ani fac ca tradițiile și obiceiurile străvechi sa fie nemuritoare. Doar tinerii care au împlinit vârstă de 18 ani pot să participe. Costumându-se cu măști făcute chiar de ei din pieile oilor și coarnele animalelor vânate în cursul anului.

Costumarea are loc într-o peștera de la marginea satului, pentru că nu trebuie să afle nimeni cine se ascunde în spatele măştii. Apoi, pornesc în pițărăi, iar sub pretextul măștilor de „moşii“ și „babele“ fac numai năzbâtii. Merg la fete să le sărute, iar pe cei care i-au supărat în cursul anului îi șicanează.

Pentru a purta aceste măști, pregătirile încep din primăvară. Fiecare tânăr își confecționează masca singur, acasă. Dacă nu au la îndemână piei, așteaptă până în preajma Sărbătorilor Pascale, fiindcă atunci sunt sacrificați mieii. Pe lângă piei, fiecare tânăr aduce îmbunătățiri măștii, după cum dorește, în limitele impuse de tradiție.

De pe dealuri albite de troiene, din brazi mângâiați de promoroacă, de pe ulițe vrăjite de miros de cozonaci și sărmăluțe aburinde. De acolo, din vârful dealului, pornesc cei despre care veți citi in povesti si tradatii gorjenesti, că să aducă în case colindul.

Vă întrebați ce înseamnă pițărăi, nu?

Știam eu… Termenul ne trimite la o decodare de genul: piţărău=piță rea, piță fiind ragionalismul pentru pâine. Nu înseamnă însă „pâine rea”, ci „pâine mai mică”.

Nu am auzit niciodată despre pițărăi ori colindeți, așa că m-am decis să aflu mai multe. Se pare că, pitărăii se mai practică doar în câteva sate din Oltenia, o regiune din sudul României.

Că să aflu și mai multe detalii despre acest obicei, am luat legătură cu coordonatorul Ansamblului Roua din Cloşani, doamna Carmen Sarcină. Am încercat să aflu tot ce se poate despre această tradiție unică. Și desigur, împărtășesc cu voi.

Măștile nu apar nicăieri în ritualurile ortodoxe, în special în cele răsăritene. De ce noi avem avem aceaste ritualuri și mituri legate de măști?

"Ritualurile și miturile legate de măști au apărut încă din străbuni, de pe vremea dacilor. Ritualul nu este unul ortodox, ci este considerat pagân. În ziua de 24 decembrie, în Ajunul Crăciunului, se desfăşoară piţărăii cu măşti, un obicei străvechi. Un obicei cu care noi ne-am născut şi pe care l-am moştenit, care s-a transmis din generaţie în generaţie şi constă în colindat prin satele comunei Padeş. Colindat în care pornesc copiii însoţiţi de părinţi, de bunici, dar şi de băieţii care poartă măşti. Aceştia se numesc mascaţi. Ei se maschează în costum de bărbat şi de femeie, purtând pe cap măşti din piele de oaie, de capră, cu diferite ornamente și cu ciocuri. Mai nou şi-au împodobit aceste măşti şi cu coarnele de la animalele pe care le-au sacrificat. Aceste măşti simbolizează alungarea spiritelor rele, a tot ceea ce este rău în sat şi îngospodăria oamenilor."

Căutând informații despre aceste practici nu reiese nicio informație despre măști și practicile de pițărăi ce se fac în diverse zone ale țării. De unde vin ele?

"Obicei unic în Oltenia — pițărăii cu măști, noi îi spunem unic fiindcă l-am păstrat exact cum este el din străbuni, dar pe tot plaiul Cloșanilor, partea de munte a Mehedințiului se păstrează acest obicei de pițărăi, mersul la colindat în ajunul Crăciunului cu măști.

Dar probabil că nemaifiind meșteri populari, bătrânii satului nemaiconfecționând acele măști populare din piele de animale… S-au pierdut aceste tradiții, iar tineretul, că să mai păstreze pe ici pe colo, au luat din comerț aceste măști care nu au nicio legătură cu tradiția. Fiecare tânăr din familie își confecționează masca atunci când vrea să se costumeze. Acum, când e perioada de tăiere a mieilor, fiindcă măștile se fac în special din blănița lor, e mai moale, părul e mai mic și se poate tăbăci mai ușor.

Avem două feluri de măști, de moși și de babe. Se perpetuează astfel ideea de cuplu, care la țară întotdeauna a fost mai bine definită. Moșul se îmbracă în costum popular bărbătesc, poartă un cojoc din piele de oaie și mască din piele de oaie cu ciucuri, ațe și vopsită. Costumul de babă pe care îl poartă tot băieții este format din costumul popular de femeie, maramă din borangic și masca din pânză. Masca și-o face fiecare acasă."

De ce ați ales zona Cloșani-Padeș pentru promovarea acestei povesti si traditii gojenesti?

"Am avut norocul să mă nasc într-o zonă frumoasă unde ne ajută absolut tot – natura, oamenii, traditiile. Toți păstrează în sat tradițiile populare și în special obiceiurile populare. În general, oamenii de la sate păstrează tot ce este venit de la străbuni. Sigur, sunt și sate care s-au modernizat, însă nici noi nu putem spune că am rămas în urmă. Ne-am modernizat, dar am avut și șansa rămânerii în această zonă. Implicarea în domeniul cultural probabil și tradițiile s-au păstrat mai bine vizavi de celelalte sate ale comunei, date fiind originile mele."

Care este originea cuvântului pițărăi?

"Termenul ne trimite la o decodare de genul: piţărău inseamna piță rea. Nu înseamnă însă „pâine rea”, ci „pâine mai mică”, niște colăcei mai mici. Aceștia se împart tuturor oamenilor din sat în ziua de pițărăi."

Am observat că doar băieții participă la confecționare și la sărbătoare. De ce participă doar aceștia la acest ritual?

"Fetele nu se maschează fiindcă ritualul este cunoscut doar de băieți. Încă din bătrâni, doar bărbații au participat. De când eram eu mică, bunicul meu îmi spunea că participau doar băieții și bărbații fiindcă era considerat un obicei păgân. Obiceiul păgân se referă la faptul că dacă purtai mască, nu aveai voie să te căsătorești în următorii 5 sau 7 ani. La auzul la acestor lucruri, fetele nu au îndrăznit să participe. Pe vremuri, femeile în ziua de Ajun pregăteau bucate pentru masă de Crăciun, aveau grijă de gospodărie și copii, rolul lor fiind altul, oarecum mai limitat ca al femeilor din ziua de astăzi. Însă, în sprijinul bărbaților, în pițărăi, se alăturau copiii, bunicii, dar și femeile căsătorite, însă doar după ce alaiul trecea de poartă lor."

De unde ați adunat toate măștile și obiectele?

Obiectele le-am strâns din toate satele comunei Padeș, de la localnici, iar pe unele le-am confecționat eu, cât și copiii care se află sub îndrumarea mea.

Tinerii care poartă măştile şi le confecţionează singuri și dacă au neclarități, mă întreabă și încercăm să le rezolvăm împreună. Pentru ansamblul folcloric din localitate acestea sunt create de mine. Am făcut 15 măşti pentru acest an. Măștile simbolizează diferite animale domestice şi chiar sălbatice, urs sau vulpe, iar unii îşi pun coarne de cerb. Aceste măşti au darul de înveseli puţin alaiul de piţărăi. În acelaşi timp, se spune că alungă răul din satul respectiv şi din gospodăria care este colindată.

Măștile noastre reprezintă de multe ori o antropomorfizare a diverselor animale (capră, urs, etc) pe când în alte locuri și culturi, de exemplu, Veneția, nu sunt așa. De ce?

"Crescând la țară, am păstrat obiceiurile și tradițiile. Măștile sunt confecționate din pieile animalelor, ele reprezentând chiar aceste animale. De obicei, animalele care fac parte din această tradiție se găsesc în gospodăria localnicilor, ori împrejurul acestora. Exemplificativ pentru aceste tradiții este Balada Miorița. Noi, că popor ne-am păstrat tradițiile și am încercat să le ducem mai departe. Pe când, măștile din Veneția nu sunt legate de vreo tradiție și aici apar diferențele dintre popoare."

 

 

Carmen Sarcină este profesor al Școlii Populare de Artă din Târgu-Jiu, secția externă Padeș. Păstrarea tradițiilor a devenit un țel al vieții sale. Pentru Carmen Sarcină (din Cloșani, Padeș), tradiția populară, portul din strămoși și istoria zonei pe care Dumnezeu le-a dăruit acestor locuri sunt sfinte. În toate acțiunile sale, o sprijină soțul, care i-a înțeles și împărtășit dragostea pentru plaiurile Cloșaniului.

Timpul trece altfel în perioada iernii la Cloșani. Munții și-au încărcat brazii cu nea, păsările și jivinele pădurilor și-au găsit adăpost. Cerul coboară mai aproape de pământ, îl încălzește și îl protejează, iar Dumnezeu îi apără pe săteni de rele.

Sunt locuri de vis, gorjenești! Așa că, sper ca următorul Ajun de Crăciun să vă găsească în acest loc minunat. Nu ezitați să descoperiți pas cu pas, tradițiile și obiceiurile străvechi!


Postare mai veche


Lasă un comentariu

Nu uita, comentariile trebuie aprobate înainte de publicare