Festival la Bristol

calatorii cultura istorie lifestyle mancare

Cu ceva timp în urmă am avut primul contact cu falafelul maxim de delicios în Piața Sfântului Nicolae. La momentul acela, nu mă puteam concetra pe nimic altceva din ce avea de oferit Bristolul. De atunci, l-am căutat permanent în fiecare piață pe care am vizitat-o. Mi-am căutat mereu iubirea, sufletul-pereche, micuțul și perfectul meu falafel. Chiar le-am trimis un e-mail celor de la „Mănâncă o pită” și le-am cerut să-mi acorde dreptul de franciză. Suficientă nebunie? Obsesie? Nuuu… ați fi de acord cu mine după ce l-ați fi gustat.

 

 

După mai multe e-mailuri adresate celor de la „Mănâncă o pită” pentru franciză, la care nu am primit răspuns, am decis să revin în Bristol (dacă vreunul dintre voi are ceva conexiuni cu firma, vă avertizez: nu mă voi opri până nu obțin dreptul de a avea propriul magazin de falafel!).

Orașul era în continuare plin de magie. Era octombrie, iar Festivalul Stridiilor era în desfășurare. Întregul oraș era îmbrăcat în hainele de sărbătoare. Pe fiecare alee răsuna muzică. Oamenilor nu le păsa de nimic, erau relaxați. Spiritul sărbătorii plutea persistent în aer. Realitatea cotidiană părea să fi dispărut. Localnicii împreună cu turiștii chiar savurau momentul pe această planetă.

Ador când toate grijile dispar ori de câte ori este câte un festival. E ca și cum festivalurile au puteri magice de a aduce bucuria și fericirea în viețile oamenilor. Când ați văzut ultima oară oameni furioși la un festival de muzică și mâncare? Eu n-am văzut vreunul. Doar o masă de oameni pozitiviști, fericiți. Fac pariu că și cea mai negativistă și pesimistă persoană tot afișează jumătate de zâmbet la un festival la Bristol. Și de ce nu ar face-o, când privirea și mirosul îi sunt inundate cu arome, iar muzica îi bate-n timpane?

 

 

După așa o zi energizantă, aveam nevoie de odihnă. Simțeam nevoia de a merge undeva unde să fiu de capul meu. De data aceasta, pașii mi-au fost purtați spre docuri. Pe măsură ce mă apropiam de apă, simțeam cum atmosfera se schimbă. Prezentul a început să-i facă loc trecutului când un vapor cu aburi – plin de pasageri – a împânzit priveliștea. Sunt un fan al „Piraților din Caraibe” și adesea visez la plecatul în călătorii lungi pe mare pentru a explora teritorii și culturi necunoscute. Să văd vasul… aproape că m-a făcut să scap din mână paharul de vin.

Deși știu că trebuia să stau pur și simplu și să admir hipnotizat grandoarea sa, nu m-am putut abține să nu-l rog pe Google să-mi descrie ce vedeam. Cel mai mare vas de pasageri – pentru scurtă vreme – din secolul al XIX-lea. Ca alte lucruri din Bristol – și din Regat –, vasul „SS Great Britain” a fost proiectat de Isambard Kingdom Brunel pentru Compania „Great Western Steamship” în scopul transportării oamenilor între Bristol și New York.

Ce călătorie trebuie să fi fost!

Cu dragoste,
E.


Lasă un comentariu

Nu uita, comentariile trebuie aprobate înainte de publicare